Romania, 1947. Ce erau sfatuite sa poarte femeile la tara. Aflăm din revista pentru femei ”Mariana”, din iulie 1947, deci cu câteva luni înainte să se instaureze comunismul în Romania și să ni se întunece, uniformizeze viața, inclusiv hainele. Surprinzător, redactorii acestei publicații erau încă la curent, pe cât posibil, cu ce se purta în Occident, mai ales la Paris.
Articolul despre ce ar trebui să poarte femeile la țară se află fix pe ”coperta” exterioară a revistei, dovedind că se făcea economie la orice, deci timpurile erau grele.
Ce erau sfătuite să poarte femeile la tara? Păi ceva ce în ziua de azi nu se mai poartă nici la oraș :)) .Eleganță, într-un cuvânt, din cap până în picioare, niște rochii superbe, pe care le-ați putea lua drept model, dacă vă place stilul clasic.
Imaginea principală de mai sus o reprezintă pe Martha Vickers ,actriță și model din America, probabil la modă în acele vremuri, despre care se spune în articol că poartă un costum de influență mexicană, format dintr-o bluză de ”linon”, care lasă umerii goi, iar ”mânecuțele” sunt ”bordisite” cu dantelă. Probabil au ales cea mai decentă ținută a ei, pentru că, dacă o căutați pe Google, vedeți că în multe poze este mult mai dezbrăcată 🙂 .
Conform https://dexonline.ro/ ,linonul este o ”olandă subțire pentru batiste, bluze, lenjerie de damă”. Dar ce este olanda? :)) .Tot dexonline ne lămurește: ”țesătură deasă și fină, făcută din fire de in de bună calitate, folosită la confecționarea lenjeriei de pat, de corp, etc”.
Bluza este combinată cu o fustă albastră – pentru că nu ne putem bucura de imaginile color, noi o vedem neagră-, cu ”entre-deux-uri de dantelă”. Habar nu am ce înseamnă ”entre-deux-uri”, probabil este o modalitate de a coase acea dantelă, formând un model anume.
Următoarele idei de ținute pentru mers la tara sunt la fel de elegante. Deși sunt demonstrate printr-un simplu desen, cuvintele ne ajută să ni le imaginăm cum se cuvine.
Cea din stânga este o ”rochiță de bumbac în dungi roșii și albastre pe fond alb. Corsajul foarte strâns, fără umeri. Fusta creață din talie. Se poate purta și la mare”. Ce drăguț 🙂
Strict din punct de vedere al croielii, seamănă cu aceasta (click pe foto pentru detalii):
Cea din dreapta este o ”rochiță de bumbac imprimat. Fustă amplă. Corsajul încrucișat ca un fișiu, se prinde în talie cu doi nasturi. Pe margine, un volănaș încrețit de dantelă groasă sau de linon” (fișiu: ”batic subțire de mătase”). Asta chiar are un model mai neobișnuit pe care mi-ar plăcea să-l văd măcar recreat în zilele noastre, dacă o variantă originală ar fi imposibil de găsit în prezent.
Continuăm cu una care se potrivește mai mult cu ideea de rustic, mai ales că are în mână și un coș cu flori:
Despre ea se spune așa: ”Rochiță tinerească din bumbac. Decolteul oval, foarte modern, cu un volan încrețit. La fustă, un volan lat.”
Pe cea de mai jos o văd purtată la un garden party în cel mai rău caz, dar nicidecum la țară:
O vreau, o vreau, o vreau! Dacă se hotărăște cineva să mi-o croiască, iată două detalii despre ea, scurte, dar la obiect: ”Rochie de bumbac cu decolteul pătrat și buzunare adânci din drapeuri”. Notă personală: a se observa fundițele din talie și din păr.
La final, ceva mai de înțeles pentru noi, femeile de astăzi: o pereche de pantaloni
Dar nu combinați oricum, ci cu o bluză albă și un ”plastron de postav roșu, formând vestă”.
”Plastronul” este, după dexonline, ”partea din față apretată (detașabilă) a unei cămăși bărbătești”, iar ”postavul” era ”tofă groasă de lână, folosită pentru uniforme militare, pături etc.”.
Ce să faci la țară îmbrăcată cu oricare dintre ținutele de mai sus? Cred că, pentru anul 1947, acest articol se adresa femeilor bogate care aveau moșii acolo și se duceau pe perioada verii doar să lenevească, nu țărăncilor care munceau de nici nu mai știau cum le cheamă, care, multe dintre ele, habar n-aveau să citească sau ar fi citit pe litere, urmărind cu degetul, acest articol. Piesele rămân însă unele superbe.